Alea Iacta Est si obiceiurile antice ale jocurilor de noroc

Posted by Henry Potter on Thursday, May 3, 2018

Jocurile de noroc nu sunt un obicei contemporan. Dovezile arheologice si izvoarele istorice confirma faptul ca Romanii, Egiptenii, Chinezii erau mari amatori de jocuri de indemanare si pricepere, de obicei acompaniate de premii. Jocurile erau disponibile in principal pentru barbati, din toate cateogoriile sociale: imparati, nobili, cetateni de rand, gladiatori si sclavi – toti se puteau bucura de un joc de noroc. Jocurile destinate femeilor erau organizate separat, de obicei in cadrul unor festivaluri speciale. Haideti sa luam exemplul imperiului roman. Imparatul Vespasian a inceput constructia celui mai mare edificiu dedicat sporturilor: Colosseum-ul, iar fiul acestuia, imparatul Titus, a fost cel care l-a inaugurat. Daca la inceput, arenele Colosseum-ului foloseau drept un teren de lupta al temutilor gladiatori – ce se luptau pentru libertate, pentru faima stapanilor si ai Ludus-ului – nu a trecut mult timp si activitatile din aceasta arena au atras pariuri. Plebea, sau cetatenii de rand putea plasa pariuri ce favorizau victoria unui gladiator, iar sumele de bani erau colectate de ce numim azi agenti ai pariurilor. Pariurile nu erau straine nici nobililor, iar mizele puteau ajunge de la un sac de galbeni, pana la castele si terenuri, iar pentru gladiatori: libertatea sau moartea.

Scriitorul Cassius Dio aminteste ca, pe timpul domniei Imparatului Titus, arenele Colosseum-ului erau inundate, dand nastere unor spectacole ce simulau mari batalii navale, iar rezultatul acestora genera pariuri uriase. Accesul in arena nu era permis tuturor, asa ca majoritatea cetatenilor se adunau in case publice, ce serveau un singur scop: jocul de zaruri si de table. Mai tarziu au aparaut si case ce incurajau cetatenii sa la treaca pragul, oferindu-le o masa calda si punandu-le la dispozitie mese de table, monede si zaruri. Afara, se puteau organiza jocuri cu mingea – pesemne stramosul fotbalului – iar echipele implicate organizau un pot, care revenea castigatorilor. Tavernele ce organizau jocuri de noroc insoteau armatele si legiunile romane, iar cand soldatii incheiau o batalie sau un mars lung, se relaxau jucand jocuri si jucandu-si solda.

Acest tip de jocuri de noroc, fie ca vorbim de zaruri, table sau pariuri, era interzis cu strictete in timpul festivalului Saturnalia, ce venera agricultura si aducea un omagiu zeului Saturn. Mai tarziu, in jurul anului 300 IC, pe teritoriul de astazi al Siciliei, erau organizate lupte de box si se efectuau pariuri pe cine va castiga. Luptatorii isi acopereau pumnii cu fasii de piele, iar trisorii puneau si bucati de metal, pentru a rani mai usor adversarul.

Specific romanilor erau si luptele pe care nobilii si imparatii le organizau in arena, intre gladiatori si lei. Celebrele curse, organizate intre soldati ce se aflau in care de lupta erau preferatele multimii, iar un imparat era iubit si adorat de cetateni daca oferea divertisment si spectacole de calitate.

In Grecia antica, poetul Homer aminteste de suportul pe care il ofereau zeii acestor jocuri specifice, mentionand ca Zeus, Hades si Poseidon au aruncat zaruri pentru a-si imparti universul intrei ei. Jocul numit “Tilia” era extrem de popular si aducea a sahul de astazi. Daca pentru greci frumusetea fizica si puterea erau extrem de importante, foarte multe activitati erau organizate in jurul intrecerilor sportive – pentru ca forta, puterea si frumusetea erau daruri de la zei. Nu exista toleranta pentru trisori, iar cei pransi incercand sa fure sau sa fraudeze o partida, erau batuti sever, umiliti public sau – in cele mai rele cazuri – pierdeau o mana. Grecii au fost primii care organizau lupte intre animale, iar acestea erau crescute exclusiv pentru acest scop. Pui, pasari de prada si caini se inclestau pe viata si pe moarte, spre deliciul celor prezenti.

Atat Grecii, cat si Romanii obisnuiau sa arunce o moneda si sa parieze pe rezultatul aruncarii: cap sau pajura – joc popular si in ziua de azi. Jocul de Keno era extrem de popular in China, cu reguli complexe si un sistem de plata asemanator loteriilor din zilele noastre. Jocurile de noroc puteau fi jucate doar cu acordul guvernatorului provinciei respective, care primea un procent din castiguri: iata si rolul managerului de cazinou. Un alt joc de noroc a fost inventat in jurul anului 2100 inaintea erei noastre, perfectat pana in anul 1000: era vorba de stramosul cartilor de joc, ulterior raspandit si in Europa.